
	Jurnalism de culoare gri Autor: Ion Moldovan, Redesteptarea - Lugoj Doua idei caracterizeaza un posibil dialog cu un jurnalist debutant, manat puternic de imboldul ca prin ceea ce scrie poate schimba lumea. Prima ar fi cea care crediteaza tagma in care ne invartim drept a patra putere in stat, iar a doua cea care deleaga presa drept cainele de paza al societatii. Plecand de la aceste idei, ziaristul se vede intr-o postura de Atlas modern, ce poarta pe umerii sai responsabilitatea schimbarii unei societati in care munceste si traieste. Dupa cativa ani realizeaza ca singurul sau merit, unul deloc de neglijat de altfel, este ca informeaza opinia publica despre evenimentele mai mult sau mai putin marunte din viata urbei. Cum a ajuns jurnalistul ce se visa peste ani un viitor Cristoiu, Tuca sau Popescu in aceasta situatie? Simplu, a crezut ca presa locala poate insemna la fel de mult ca cea nationala, ca munca depusa de el poate da aceleasi roade ca la marile publicatii, ca anchetele pornite vor avea rezultatul scontat si alte cate si mai cate. A ramas la el in urbe sa faca presa, manat poate si de zicala ca ”mai bine fruntas la tine in sat, decat codas la oras” si s-a trezit ca altele sunt regulile dupa care functioneaza presa locala. Dintr-o data a realizat ca interesul economic si de afaceri al patronatului poate trasa linia editoriala a publicatiei, ca anchetele se pot opri in functie de simpatii si prietenii, ca starea jurnalistului local poate fi dictata de o campanie electorala si altele. Atunci cand tu vrei sa scrii un articol, iar de la Primarie se da un telefon si nu intra materialul, sau daca a intrat, esti mustruluit serios, iti pui intrebarea de ce mai vrei sa faci asta? Cat de mult mai e pasiune in ceea ce faci si cat de mult dicteaza ratiunile economice? Probabil de aceea poate sa apara si o alta intrebare pentru viitor, care sa ne chestioneze asupra calitatii actului jurnalistic la nivel local. Cineva imi spunea mai demult ca jurnalistii din capitala sunt albi, iar cei din provincie negri. Nu cred in aceasta sortare a breslei pe culori, chiar daca, pentru a pastra acest baleaj coloristic, sunt convins ca in ambele tabere sunt si ziaristi albi si ziaristi negri. De aceea starea presei in general, in Romania, este gri… Comentarii 2008-07-21 14:12:41anonim O analiza justa si concreta a prezentului jurnalistic local. Din pacate, colegul de la Lugoj descrie o stare de fapt ce devine sablon pentru toate micile redactii locale. Daca a existat ceva care sa poata inchide gura presei, ori sa ii domoleasca mesajul, atunci cu siguranta banul a fost acela, secondat desigur de interesul local si influenta personala a celui vizat de o ancheta jurnalistica. 2008-07-21 16:53:19rodica culcer Poate ca un prim pas in directia ameliorarii culorii presei este chiar o discutie sincera pe forum despre presiunile la care sunt supusi jurnalistii. Ar trebuie in mod firesc sa urmeze o forma de organizare a jurnalistilor din teritoriu si de afiliere la o organizatie nationala care este la rindul ei afiliata la o organizatie internationala. Nu sint insa hiperoptimista, caci propriul meu parcurs profesional demonstreaza ca nici in Bucuresti nu poti sa-ti faci meseria cum se cuvine fara sa ai probleme. A propos, ziaristii din Capitala sunt departe de a fi albi - si nu vreau sa spun ce culoare as asocia cu unii dintre ei, adica exact cu aceia care si-au vindut sufletul la cel mai bun pret. Nenorocirea presei de provincie este insa dependenta ei de economia locala, care duce la dependenta de baronii mai mici sau mai mari. Dar, oameni buni, internetul este al tuturor si puteti posta pe el tot ce vreti! Nu e ideal, dar este ceva. R.C. Adauga comentariu nume e-mail comentariu Cod de securitate

Jurnalism de culoare gri

Autor: Ion Moldovan, Redesteptarea - Lugoj

Doua idei caracterizeaza un posibil dialog cu un jurnalist debutant, manat puternic de imboldul ca prin ceea ce scrie poate schimba lumea. Prima ar fi cea care crediteaza tagma in care ne invartim drept a patra putere in stat, iar a doua cea care deleaga presa drept cainele de paza al societatii. Plecand de la aceste idei, ziaristul se vede intr-o postura de Atlas modern, ce poarta pe umerii sai responsabilitatea schimbarii unei societati in care munceste si traieste. Dupa cativa ani realizeaza ca singurul sau merit, unul deloc de neglijat de altfel, este ca informeaza opinia publica despre evenimentele mai mult sau mai putin marunte din viata urbei.

Cum a ajuns jurnalistul ce se visa peste ani un viitor Cristoiu, Tuca sau Popescu in aceasta situatie? Simplu, a crezut ca presa locala poate insemna la fel de mult ca cea nationala, ca munca depusa de el poate da aceleasi roade ca la marile publicatii, ca anchetele pornite vor avea rezultatul scontat si alte cate si mai cate. A ramas la el in urbe sa faca presa, manat poate si de zicala ca ”mai bine fruntas la tine in sat, decat codas la oras” si s-a trezit ca altele sunt regulile dupa care functioneaza presa locala. Dintr-o data a realizat ca interesul economic si de afaceri al patronatului poate trasa linia editoriala a publicatiei, ca anchetele se pot opri in functie de simpatii si prietenii, ca starea jurnalistului local poate fi dictata de o campanie electorala si altele. Atunci cand tu vrei sa scrii un articol, iar de la Primarie se da un telefon si nu intra materialul, sau daca a intrat, esti mustruluit serios, iti pui intrebarea de ce mai vrei sa faci asta? Cat de mult mai e pasiune in ceea ce faci si cat de mult dicteaza ratiunile economice? Probabil de aceea poate sa apara si o alta intrebare pentru viitor, care sa ne chestioneze asupra calitatii actului jurnalistic la nivel local.

Cineva imi spunea mai demult ca jurnalistii din capitala sunt albi, iar cei din provincie negri. Nu cred in aceasta sortare a breslei pe culori, chiar daca, pentru a pastra acest baleaj coloristic, sunt convins ca in ambele tabere sunt si ziaristi albi si ziaristi negri. De aceea starea presei in general, in Romania, este gri…

Comentarii

2008-07-21 14:12:41anonim

O analiza justa si concreta a prezentului jurnalistic local. Din pacate, colegul de la Lugoj descrie o stare de fapt ce devine sablon pentru toate micile redactii locale. Daca a existat ceva care sa poata inchide gura presei, ori sa ii domoleasca mesajul, atunci cu siguranta banul a fost acela, secondat desigur de interesul local si influenta personala a celui vizat de o ancheta jurnalistica.

2008-07-21 16:53:19rodica culcer

Poate ca un prim pas in directia ameliorarii culorii presei este chiar o discutie sincera pe forum despre presiunile la care sunt supusi jurnalistii. Ar trebuie in mod firesc sa urmeze o forma de organizare a jurnalistilor din teritoriu si de afiliere la o organizatie nationala care este la rindul ei afiliata la o organizatie internationala. Nu sint insa hiperoptimista, caci propriul meu parcurs profesional demonstreaza ca nici in Bucuresti nu poti sa-ti faci meseria cum se cuvine fara sa ai probleme. A propos, ziaristii din Capitala sunt departe de a fi albi - si nu vreau sa spun ce culoare as asocia cu unii dintre ei, adica exact cu aceia care si-au vindut sufletul la cel mai bun pret. Nenorocirea presei de provincie este insa dependenta ei de economia locala, care duce la dependenta de baronii mai mici sau mai mari. Dar, oameni buni, internetul este al tuturor si puteti posta pe el tot ce vreti! Nu e ideal, dar este ceva. R.C.

Adauga comentariu

Noutati

Premieră: ROMBAT, expozant la Equip Auto :
Producătorul român de acumulatori auto ROMBAT SA participă în acest an ca expozant, pentru prima dată, la ... read more

Blog

In dialog cu Rodica Culcer :
Ce v-a determinat sa va implicati in campania Atinge Polul Pozitiv in Comunicare? Rodica Culcer: In primul rand ideea de ... read more