In dialog cu Rodica Culcer

Ce v-a determinat sa va implicati in campania Atinge Polul Pozitiv in Comunicare?
Rodica Culcer: In primul rand ideea de a putea comunica pe teme profesionale cu ziaristii dinafara Bucurestiului, apoi caracterul original al demersului: de obicei companiile se limiteaza la publicitate sau la forme conventionale de captare a interesului jurnalistilor; de data aceasta insa am intalnit o companie care a abandonat cliseele si a initiat un demers mai inteligent, care poate duce la un parteneriat informal cu presa.

Cum vi se pare initiativa companiei Rombat?
RC: Este vorba despre o initiativa originala si utila nu numai jurnalistilor invitati sa participe la training ci si celui care realizeaza training-ul. In plus, iti trebuie curaj ca sa te rupi de clisee, iar curajul se cuvine apreciat.

Care au fost argumentele ce v-au determinat sa alegeti subiectul manipularii presei in Romania?
RC: Constatarea ca, desi a fost eliberata de cenzura comunista, presa post-decembrista a fost sistematic impiedicata sa promoveze o  dezbatere publica relevanta.  Ea risca astazi sa se constituie intr-un imens instrument de manipulare a opiniei publice in interesul unor grupuri de interese transpartinice. Cred ca primii care au de suferit de pe urma acestei evolutii sunt jurnalistii si de aceea am incercat sa-i determin sa constientizeze pericolul si sa incerce sa-l contracareze.

In comparatie cu alte state europene, cat de libera este presa in Romania?
RC: Nu libertatea este problema presei noastre, ci dependenta financiara de personaje controversate sau de grupari mai mult sau mai putin cunoscute care, oricat ar protesta patronii si angajatii lor, impun o anumita linie politica si selectia invitatilor.

Care a fost cea mai interesanta experienta personala in campania derulata de Rombat?
RC: Toate intalnirile au avut valoarea lor, dar daca ar fi sa va fac o marturisire cu caracter personal, cel mai mult m-a impresionat conditia jurnalistului din presa locala, supus fara scrupule presiunilor politice si economice fara a avea posibilitatea sa protesteze. Povestile de groaza pe care mi le-au spus jurnalistii in pauzele training-ului m-au intristat. Ceea ce se intampla in presa noastra locala este foarte grav si dureros.

Care sunt diferentele si asemanarile dintre presa centrala si cea locala?
RC: Ar fi cam multe de spus, asa ca ma voi limita la cateva aspecte. In primul rand, presa centrala se bucura de o relativa independenta financiara fata de politicieni, ceea ce o face mai indrazneata si-i permite sa practice standarde profesionale ridicate. Un factor important este si alocarea bugetelor de publicitate ale marilor companii prin agentii de publicitate, ceea ce creeaza o distanta intre companie si presa. Presa locala este strivita de dependenta fata de publicitatea obtinuta direct de la firmele din zona, care pot astfel sa-si impuna interesele viciind cu buna stiinta demersul jurnalistic.
In al doilea rand, presa centrala este mult mai vizibila, fiind expusa unui public national si unei concurente mai dure, si mult mai des supusa judecatii organismelor de autoreglementare, cum ar fi Clubul Roman de Presa, AJR sau Agentia pentru Monitorizarea Presei decat presa locala, ceea ce, din nou, obliga la respectarea unor reguli deontologice si profesionale.

Ce perioada preconizati ca trebuie sa treaca pana cand presa locala va ajunge la nivelul celei centrale?
RC: Nu pot sa-mi dau seama, pentru ca situatia este mult mai proasta decat mi-am imaginat.

Ne puteti dezvalui pe scurt cateva din tacticile prin care jurnalistii pot rezista presiunilor politice?
RC: Cea mai eficienta tactica este, in opinia mea, sa-si creeze aliati, iar aliatul cel mai important este publicul. Emisiunile cu participarea cetatenilor, forumurile de pe internet, in general orice forma de contact cu oamenii in direct, limiteaza drastic posibilitatea politicianului de a maslui sau de a bloca adevarul. Nu spun ca este simplu; dimpotriva, este nevoie de multa imaginatie si de mult curaj, dar merita.
In al doilea rand, este important ca jurnalistii sa se foloseasca de orice mijloc, cum ar fi de pilda postarea pe Youtube, pentru a face cunoscute neregulile si nedreptatile de care au cunostinta. Pe masura ce acestea devin cunoscute autorii lor vor intelege ca nu pot controla presa pe deplin si vor deveni mai rezonabili. In sfarsit, jurnalistii din presa locala trebuie sa se organizeze, sa-si creeze asociatii, sindicate, orice forma asociativa care sa le ofere o voce puternica.  

S-au schimbat metodele de manipulare a informatiei in ultimii ani?
RC: Pe masura ce evolueaza tehnologia informatiei, evolueaza si metodele de manipulare a informatiei. Politicienii au invatat rapid sa se foloseasca de bloguri, de clipuri si de sms-uri pentru a influenta agenda publica. In plus, manipularea se face astazi mai putin prin blocarea sau distorsionarea stirilor – demersuri practic sinucigase intr-o lume cu atat de multe surse de informatii – cat prin talk showuri la care selectia invitatilor este atent controlata.

Cazul “palinca si caltabosu” – ce va determinat sa luati decizia respectiva?
RC: Sentimentul ca nu puteam face altfel, cu orice risc. Sant, prin formatie si convingere, un jurnalist cu o misiune publica si daca nu mi-o indeplinesc inseamna ca ma anulez uman si profesional.

Regrete?
RC: Absolut nici unul.

Ati folosit vreodata o baterie Rombat?
RC: Ce stiu eu ce se afla in interiorul masinii mele? Nu ridic capota decat pentru a schimba lichidul de parbriz. Imi cer scuze pentru aceasta ignoranta tipic feminina si promit sa ma interesez cu ce baterie merge masina mea.

Un gand/un sfat pentru cei de la Rombat.
RC: Mi-as dori sa continue, poate si in alte forme, parteneriatul pe care l-au inceput cu presa locala, pentru ca ofera un bun exemplu de colaborare intre business si mass media, in ultima instanta de corporatie care-si exercita responsabilitatea sociala. Poate ca exemplul lor va fi urmat si de alte companii.

Comentarii